Informare CEPLIS
13-05-2009
privind desfăşurarea lucrărilor primei reuniuni a Grupului de lucru al Consiliului European al Profesiilor Liberale - CEPLIS privind pregătirea profesională continuă

La data de 31 martie 2009, a avut loc, la Bruxelles, prima reuniune a Grupului de lucru al Consiliului Eurpean al Profesiilor Liberale – CEPLIS privind pregătirea profesională. Reuniunea în cauză a fost găzduită de către Comitetul Economic şi Social European - CESE. Uniunea Profesiilor Liberale din România a fost reprezentată în acest grup de lucru de către Doamna Imanuela Ionescu, consilier juridic în cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.

Reuniunea pregătitoare a acestui Grup de lucru a avut loc la Milano la data de 14 noiembrie 2008, cu sprijinul organizaţiei ConProfessioni, unde s – a decis elaborarea activităţii Grupului de lucru în cauză. În acest sens, s – a stabilit ca un prim pas, elaborarea unui proiect de chestionar. Acesta trebuie conceput astfel încât să ofere date cât mai relevante despre modul în care se realizează pregătirea profesională în organizaţiile profesionale din statele membre ale Uniunii Europene.

Reuniunea a fost structurată pe trei direcţii principale şi anume:

1. Colectarea datelor privind pregătirea profesională continuă în cadrul Uniunii Europene. Ea se referă la:

- analiza proiectului de chestionar, ce are ca scop descrierea câte unei profesii liberale din fiecare stat reprezentat, aşa cum este ea definită, organizată, reglementată şi în conformitate cu modul în care activitatea acesteia se desfăşoară concret în statul respectiv, identificarea punctelor comune şi specifice ale acestora, pentru a se construi o bază de date suficient de relevantă pentru a asigura cunoaşterea lor şi pentru a se realiza o bună comparare, precum şi pentru identificarea elementelor comune ale profesiilor liberale, în vederea elaborării programului de pregătire profesională;

- efectuarea analizei cantitative, calitative şi normative a modului de instruire în cadrul profesiilor liberale;

- aplicarea teritorială şi zonală a programului de pregătire profesională;

- moduri de distribuire – stabilirea persoanelor care vor începe colectarea datelor şi compararea programelor organizaţiilor reprezentative;

2. Realizarea unui Parteneriat cu Academia Profesiilor Liberale

- proiectul Academiei- explicarea acestuia şi instituirea unui mod de funcţionare pentru o acţiune uniformă şi coordonată a acestui forum;

- identificarea partenerilor regionali – organizaţia reprezentativă din fiecare stat membru UE trebuie să încheie acorduri proprii cu partenerii academici, care să poată experimenta şi testa diferite modalităţi de aplicare a proiectului, iniţial la nivel naţional, iar apoi şi la nivel european. Exemplul italian poate fi de folos: au fost încheiate parteneriate cu trei universităţi: Sapienza di Roma (Curti Gialdino), Cagliari (Pisano) şi Modena-Reggio Emilia (Tiraboschi);

- proiecte experimentale – un exemplu fiind oferit de organizaţia italiană ConfProfessioni, ce a elaborat un proiect în domeniul sănătăţii;

3. Relaţii instituţionale necesare pentru a se obţine susţinerea programului de pregătire profesională continuă;

- identificarea obiectivelor;

- identificarea legislaţiei şi instituţiilor care pot acorda un sprijin şi un suport material programului de pregătire profesională continuă, definirea unei strategii pentru atingerea scopurilor (culturale, acţiuni politice etc.) şi analiza acestora;

În deschiderea lucrărilor reuniunii, a luat cuvântul domnul Adrien Bedossa, fost preşedinte al Consiliului European al Profesiilor Liberale - CEPLIS. Acesta a arătat că organizaţia a stabilit de-a lungul timpului contacte cu alte organizaţii similare, rezultate deosebite obţinându-se în urma contactelor cu cele din zona magrebiană. În ceea ce priveşte statele membre ale Uniunii Europene, CEPLIS a constatat că de multe ori legislaţia comunitară este un obstacol pentru acestea, când de fapt ar trebui să reprezinte o oportunitate. Pentru a se înlătura această situaţie, trebuie stabilite cât mai multe contacte, astfel încât legislaţia să fie în concordanţă cu nevoile reale ale organizaţiilor şi persoanelor şi, totodată pentru ca legile să fie adoptate într-un interval de timp cât mai scurt. Domnia sa a dat ca exemplu cazul Italiei, unde transpunerea actelor comunitare în legislaţia internă se realizează în aproximativ doi ani. Consiliul European al Profesiilor Liberale a formulat o propunere în această privinţă, în conformitate cu prevederile Tratatului de Instituire a Comunităţilor Europene, care să optimizeze funcţionarea instituţiilor. În acest scop, trebuie pus accentul pe domeniile în care se pot obţine rezultate semnificative, cum ar fi industria sau agricultura, trebuind să se urmărească fiecare sector în parte. În unele state europene, demararea procedurilor este anevoioasă, şi se irosesc atât timpul, cât şi posibilităţile de creare a noi locuri de muncă. Transpunerea legislaţiei comunitare în legislaţiile naţionale ale statelor membre UE, care privesc profesiile liberale, reprezintă posibilitatea dezvoltării fiecăruia dintre state, în special în ceea ce priveşte cercetarea şi controlul exercitării activităţilor. Pentru aceasta, este suficientă dorinţa de a coopera, nefiind necesară deplasarea persoanelor la sediul organizaţiilor de la nivel european, astfel încât se poate afirma că „oriunde te afli, te afli în Bruxelles”. Strategia de la Lisabona este utilă pentru a asigura informarea societăţii şi a o ajuta să înţeleagă schimbările survenite. În încheiere, Domnul Bedossa a susţinut deschiderea totală a CEPLIS pentru toate organizaţiile profesiilor liberale, întrucât le reprezintă.

În continuare, a luat cuvântul domnul Antonello Pezzini, membru al Comitetului Economic şi Social European, care a subliniat că, pentru punerea în aplicare a strategiei de la Lisabona, trebuie avute în vedere pregătirile şi calificările proprii fiecărui stat membru UE. Domnia sa a arătat că CEPLIS a identificat, cu ocazia întâlnirii din noiembrie 2008 de la Milano, soluţii diferite de la stat la stat şi defalcate pe diferite branşe pentru elaborarea programului de pregătire profesională continuă. Drept urmare, în Italia se elaborează deja reguli specifice pentru a se asigura că membrii organizaţiei umbrelă a profesiilor liberale, vor urma programe de pregătire profesională continuă, în conformitate cu propunerile făcute cu ocazia întâlnirii de la Milano.

Domnul Dr. Teodoros Koutroubas, Director General al CEPLIS, a arătat că reuniunea de la Milano a fost deosebit de productivă în prima fază, dar nu a împuternicit o autoritate care să colecteze datele necesare de la fiecare dintre organizaţiile reprezentate şi a invitat membrii Grupului de lucru să formuleze propuneri. De asemenea, a arătat că Directiva privind Recunoaştere reciprocă a diplomelor şi calificărilor profesionale a ignorat importanţa pregătirii profesionale continue în spaţiul european, care are ca scop nivelarea pregătirii profesionale. Nu este încă stabilit ce întrebări trebuie puse, cui şi cum să fie acestea formulate pentru a primi informaţii utile.

Domnul Antonio Zuliani, psiholog şi psihoterapeut, a arătat că se va referi la modelul italian, deoarece îl cunoaşte cel mai bine. Domnia Sa a afirmat că, după studierea propunerilor făcute cu ocazia reuniunii de la Milano, a constatat că nu au fost acoperite aspectele importante ale tuturor profesiilor, iar detaliile contează. Pe de o parte, este necesar să se înţeleagă identitatea profesională, iar pe de altă parte, trebuie să se înţeleagă specificităţile recunoscute în legislaţiile naţionale profesiilor liberale, precum şi limitele acestora. Sunt profesii reglementate diferit de la un stat la altul, aşa cum şi instruirea membrilor acestora este diferită, motiv pentru care consideră că trebuie schiţat un profil pentru fiecare tip de profesie. Instruirea este diferită în fiecare stat, iar respectarea particularităţilor acestora este necesară. În cazul în care există asociaţii, trebuie stabilit ce fel de asociaţii sunt acestea, şi dacă sunt reglementate sau nu. Trebuie realizat aşadar un tablou de ansamblu al profesiilor liberale din mai multe puncte de vedere: accesul în profesie; tipul institutului care realizează instruirea (dacă este institut sau instruirea se realizează prin alte modalităţi; în cazul în care există un institut, trebuie stabilit dacă este nevoie ca acesta să fie recunoscut sau acreditat); trebuie, de asemenea, stabilit cine decide dacă instruirea s-a realizat astfel încât este suficientă pentru ca o persoană să poată fi considerată un profesionist; cum sunt reglementate regulile de examinare pentru accesul în profesie; ce universităţi garantează pregătirea şi eliberează diplomele astfel încât ele să fie recunoscute ca o garanţie a unei bune pregătiri. După părerea sa, Grupul de lucru trebuie să – şi axeze activitatea în două direcţii principale şi anume: stabilirea conţinutului tabloului de mai sus şi analiza conţinutului programelor de pregătire profesională. Pentru ca fiecare dintre profesiile liberale să-şi menţină specificul, este necesară instruirea instituţională, şi aceasta trebuie să se realizeze ţinându-se cont de mai multe aspecte, cum ar fi cel managerial sau etic, acesta din urmă considerat ca foarte important, trebuind să fie uniformizat în toate profesiile. Domnul Zuliani a afirmat, de asemenea, că este necesară o analiză atentă a modelelor din statele europene, şi pe baza lor să se elaboreze un model care să fie de un real folos pentru toate profesiile.

Un alt membru al Grupului de lucru, de profesie de biolog, a arătat că trebuie stabilit dacă instruirea va fi obligatorie sau nu şi dacă aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, cum ar fi recunoaşterea legală a pregătirii. De asemenea, Domnia sa a afirmat că trebuie stabilit care vor fi universităţile ce vor realiza pregătirea profesională (sugestia domniei sale fiind să se aleagă 10 universităţi), iar deciziile importante să le ia organizaţiile de profesii liberale în urma consultărilor, şi doar ele să poată valida rezultatele obţinute. Un alt punct important este acela de a stabili cine trebuie să finanţeze pregătirea profesională (spre exemplu, în Franţa trebuie să se negocieze condiţiile în fiecare an). Totodată, este necesar să se stabilească, în mod limpede, modul în care se va pune în aplicare programul de pregătire: individual, regional şi naţional. Trebuie create instrumente pentru pregătirea continuă. Există contracte cu cinci universităţi care eliberează diplome de absolvire. Scopul principal este de a se stabili dacă frecventarea programului de pregătire trebuie să fie voluntar sau obligatoriu.

Domnul Dr. Theodoros Koutroubas a evocat raţiunile pentru care CEPLIS a considerat necesară realizarea programului de pregătire profesională continuă. Astfel, propunerile Comisarului Mario Monti referitoare la profesiile liberale (care ar fi condus la transformarea acestora în simpli comercianţi ) au evidenţiat faptul că CEPLIS nu deţinea la acea dată instrumentele necesare pentru a contracara aceste iniţiative şi nici nu dispunea de sprijin pentru a putea reacţiona. Comisarul Monti a reproşat profesiilor liberale că nu vin cu propuneri, ci doar solicită „să nu se atingă nimeni de persoanele care exercită o astfel de profesie ”. Dr. Theodoros Koutroubas a afirmat că este pe cale de a fi înfiinţa o Academie a profesiilor liberale, fiind deja create parteneriate cu cinci universităţi din cinci state europene diferite: Marea Britanie, Franţa, Malta, Polonia şi Belgia. Urmează a se crea parteneriate şi cu alte univesităţi.

Directorul General al CEPLIS a subliniat necesitatea definirii noţiunii de profesie liberală, pornind de la definiţia pe care i-o dă CEPLIS-ul şi că trebuie stabilit, în mod clar, ce reprezintă programul de pregătire profesională continuă. În acest scop, consideră că soluţia ar putea fi aceea ca Grupul de lucru să se concentreze pe profesiile care sunt cel mai bine reprezentate în CEPLIS (spre exemplu ingineri, profesionişti din domeniul sănătăţii, jurişti, biologi) sau pe statele care sunt mai bine reprezentate în acest organism (Irlanda, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, România, Malta). Referitor la reuniunea de la Milano, a arătat că s-au stabilit priorităţile pentru început, şi anume: colectarea de date, pentru a se determina ceea ce contează pentru aducerea la îndeplinire a scopului acestui program şi ceea ce este ignorat în legislaţia europeană. Domnia sa a propus să se organizeze conferinţe de schimb de bune practici, precum şi crearea unui forum interprofesional. Totodată a afirmat că este necesar să se asigure şi pregătirea angajaţilor şi colaboratorilor profesioniştilor liberali deoarece aceasta este o necesitate reală pentru exercitarea respectivelor profesii, iar în chestionar trebuie introdus un capitol special în acest sens. A argumentat că pregătirea pentru accesul în profesie trebuie tratată separat de pregătirea profesională continuă, deoarece acestea sunt foarte diferite, iar pregătirea profesională continuă poate depinde de modul de acces în profesie.

Reprezentantul profesiilor liberale din Marea Britanie a arătat că programul de pregătire profesională continuă trebuie să corespundă scopului acestuia. În opinia sa este foarte importantă definiţia care i se va da programului, precum şi includerea în acesta a pregătirii profesionale iniţiale şi a pregătirii profesionale continue. Până acum, în Marea Britanie, s-au întâmpinat mari dificultăţi în privinţa definirii programului. El a propus să nu se limiteze numărul profesiilor ce vor fi incluse în acest program. În obţinerea diplomelor de absolvire, a mai arătat domnia sa, trebuie ca atenţia să fie concentrată atât pe dezvoltare, cât şi pe experienţa în muncă, respectându-se specificul fiecărei profesii şi a aspectelor legale, tehnice şi oricare altele ce ţin de acest specific. Scopul Grupului de lucru ar trebui să fie acela de a fi foarte clar în ceea ce face, iar programul să fie realizat de către persoane competente şi recunoscute ca atare.

Reprezentanta Greciei, care face parte din corpul profesional al chimiştilor, a arătat că, în cazul acestei profesii, denumirea diferă de la un stat la altul, motiv pentru care poate afirma că, deoarece munca profesioniştilor din cadrul fiecărui corp profesional este aceeaşi,ei trebuie să poarte toţi aceeaşi denumire.

Domnul Pierangelo Sardi, Preşedintele CEPLIS şi reprezentant al Ordinului Psihologilor din Italia, a arătat că în acest stat există un număr mare de profesii reglementate. În sectorul sănătăţii, activează organizaţii profesionale sub formă de ordine şi camere.Organismele profesionale în cauză caută să creeze toate condiţiile necesare unei bune desfăşurări a activităţii angajaţilor şi membrilor lor. Alte profesii sunt însă mai puţin reglementate. Uniunea Europeană trebuie să sprijine pregătirea profesională, inclusiv prin asigurarea unui suport financiar, în conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare, astfel încât în statele membre UE calitatea serviciilor să fie îmbunătăţită şi transparentă. Totodată, clientul trebuie să ştie că persoana care exercită o profesie liberală este foarte bine pregătită şi că serviciile oferite de aceasta sunt de calitate. A mai arătat că articolul 2 al Directivei privind serviciile în cadrul pieţei interne a exclus unele profesii1. Iniţiativa CEPLIS pentru programul de pregătire profesională continuă este o iniţiativă de o importanţă deosebită, iar pentru realizarea acesteia este necesară recunoaşterea rolului său, astfel încât persoanele care exercită o profesie liberală trebuie să fie competente, iar pentru aceasta ele trebuie să fie foarte bine pregătite. Punerea în aplicare a programului trebuie să înceapă de la o privire de ansamblu a profesiilor liberale, lunându – se ca reper pe cele care pot fi model pentru toate, prin experienţa pozitivă pe care acestea au dobândit-o.

Domnul Umberto Puppini, reprezentantul Consiliului Naţional al Geologilor din Italia, a menţionat că, recent, în Italia a început să se desfăşoare un program de pregătire profesională a geologilor, care pentru o profesie tehnică este esenţială. Programul nu trebuie să constituie o obligaţie, ci trebuie privit mai departe, în sensul că an de an fiecare persoană va fi la curent cu ultimele descoperiri. A mai arătat că există o Uniune Europeană a Geologilor, recunoscută la nivel european, care este foarte bine reprezentată. Situaţiile sunt variate de la stat la stat, astfel încât ar fi bine să se delimiteze profesiile pentru a se şti că este vorba de aceeaşi profesie, chiar dacă are altă denumire. În plus, persoanele care exercită o profesie liberală şi organizaţiile acestora ar trebui să-şi împărtăşească din propria lor experienţă şi să se analizeze cum relaţionează fiecare profesie cu celelalte. De asemenea, Domnia sa a afirmat că trebuie avută în vedere şi pregătirea profesională a angajaţilor sau colaboratorilor persoanelor care exercită o profesie liberală. În final, şi-a exprimat convingerea că modalitatea optimă pentru realizarea proiectului este ca iniţial să se colecteze informaţii, care să fie analizate, iar pentru aceasta ar fi preferabil să se aleagă o profesie din fiecare stat, care să fie reprezentativă.

Doamna Susana Pissaro , jurist italian, a precizat că trebuie să se stabilească în mod clar ce face grupul de lucru şi care îi sunt obiectivele. În legătură cu accesul în profesie, la nivel european, s-a reglementat recunoaşterea reciprocă a diplomelor. Ţinându-se cont de faptul că o armonizare legislativă în statele membre UE nu este posibilă (deoarece este vorba de legi diferite, practici diferite, certificări diferite), obiectivul ar trebui să fie recunoaşterea reciprocă. Numai ştiind ce abilităţi sunt necesare pentru o profesie se pot face propuneri Comisiei Europene. Lumea academică este foarte importantă pentru începători şi trebuie să fie existe un institut autorizat să instruiască persoanele şi să elibereze diplome, iar pentru o recunoaştere atât naţională, cât şi internaţională, îi sunt necesare atât acreditarea, cât şi o competitivitate la nivel european. Universităţile trebuie să fie flexibile, să ofere modul cel mai bun de instruire, iar pentru aceasta au nevoie de grupul de lucru privind pregătirea profesională continuă. Trebuie să fie creat un parteneriat între universităţi şi organizaţiile profesiilor liberale, pentru ca studenţii să poată deveni buni profesionişti într – un timp cât mai scurt. A arătat că organizaţia ConfProfessioni a încheiat parteneriate cu 3 universităţi renumite, care asigură o bună instruire a studenţilor, pentru a putea deveni buni practicieni într-un scurt timp după angajare.

Reprezentantul spaniolla Grupul de lucru a menţionat că deţine o documentaţie amplă în legătură cu pregătirea profesională, în ţara sa, existând experienţă în acest domeniu, dat fiind faptul că inginerii au folosit aceeaşi procedură iniţială, şi anume conceperea şi apoi completarea unui chestionar relevant.

Alte opinii exprimate de către membrii Grupului de lucru au vizat: necesitatea unei prezentări generale a profesiilor liberale, afirmându-se că este necesară divizarea pe sectoare şi subsectoare, în toate domeniile sau, dacă acest lucru nu este posibil, măcar în cele mai importante din cele 4 mari sectoare, în fiecare fiind profesii recunoscute în CEPLIS: pe de o parte, trebuie stabilite atât o pregătire pentru accesul în profesie (care trebuie să îndeplinească anumite condiţii, astfel încât clienţii să poată fi protejaţi), cât şi o pregătire profesională continuă. Trebuie să se creeze condiţiile pentru a putea înţelege cum se realizează pregătirea profesională în fiecare stat membru UE. Una dintre propuneri a fost aceea ca viitoarea Academie a profesiilor liberale (cu care să existe o relaţie de colaborare, iar nu de subordonare) să se bazeze pe valorile comune ale tuturor profesiilor liberale, după o analiză a specificităţilor fiecăreia dintre ele şi care să asigure recunoaşterea diplomelor în statele membre UE. S-a mai propus realizarea unui parteneriat cu universităţi, prin crearea unor departamente în cadrul acestora, iar organizaţiile profesionale să asigure evaluarea pregătirii profesionale din cadrul universităţilor partenere. Încă o propunere a fost aceea de a se crea o reţea europeană a universităţilor, prin alegerea unei universităţi reprezentative pentru fiecare stat membru UE, prin analizarea specificităţilor fiecărei profesii în parte. În toate cazurile, s-a afirmat că, pentru a putea fi îndeplinit scopul programului, ar fi preferabil ca pregătirea profesională să fie realizată în cadrul universităţilor nu de către profesori universitari, ci de către persoane care exercită o profesie liberală, care cunosc aspectele practice ale profesiilor.

De asemenea, s-a precizat că la Universitatea din Leeds (Marea Britanie) se pune accent pe etica profesională, fiind astfel foarte aproape de activitatea CEPLIS. De asemenea, s-a arătat că, în legătură cu exercitarea profesiei de biolog, datele s-au schimbat datorită progresului, ceea ce necesită un program de pregătire profesională continuă. În urma contactelor cu toate statele magrebiene, s-a creat o comunitate euro-mediteraneană a biologilor, pentru a se putea împărtăşi experienţa în acest domeniu, iar statele au considerat că acest tip de pregătire a reprezentat un succes.

La finalul întâlnirii, s-a stabilit ca termenul limită pentru elaborarea chestionarelor să fie de 3 luni, pentru ca apoi să se poată trece la etapa următoare.

1 Art.2, alin.(2) arată că directiva nu se aplică unor activităţi, la lit.l) fiind indicate „serviciile prestate de notari şi executori judecătoreşti numiţi de autorităţile publice