Logo mic Ordinul Geodezilor din Romania
Home arrow OGR membru UPLR si CEPLIS
OGR membru UPLR si CEPLIS
Conferinta "Ziua Profesiilor Liberale din România" Imprimare
24-10-2014
În scopul popularizării în rândul membrilor Asociaţiei dvs. a celei de a VII - a ediţii a Conferinţei " Ziua Profesiilor Liberale din România ", care va avea loc la data de 5 noiembrie 2014 la Sala Panoramic a Hotelului Marshal Garden din Calea Dorobanţilor nr. 50B, Sector 1, vă transmitem, mai jos, un anunţ cu rugămintea de a fi postat pe pagina de internet a Asociaţiei dvs., astfel:
 
" Miercuri, 5 noiembrie 2014, Uniunea Profesiilor Liberale din România, în parteneriat cu BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ , GrECo JLT România GmbH Viena, Sucursala Bucureşti şi Revista LEGAL MAGAZIN organizează cea de a VII - a ediţie a Conferinţei " Ziua Profesiilor Liberale din România ", care este celebrată în fiecare an.
Tema Conferinţei se referă la " Consolidarea profesiilor liberale - mijloc de dezvoltare a economiei româneşti ", fapt ce demonstrează importanţa deosebită pe care sectorul economic al profesiilor liberale îl are pentru beneficiarii serviciilor acestora - clienţi, pacienţi şi consumatori, precum şi pentru societatea românească în general.
Pentru mai multe detalii legate de acest eveniment, vă rugăm să accesaţi pagina noastră de internet www.uplr.ro , rubrica CONTACT ".
 
     Cu deosebită consideraţie,
 
                     Nicolae Mirică
                    Secretar General 

 
Evoluţia profesiilor liberale şi a reglementării în Europa Imprimare
29-07-2013

Studiu comparativ al schimbărilor survenite în sistemele profesionale din Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie


    Studiul analizează, în mod detaliat, dezvoltarea sistemului profesiilor liberale în state europene precum Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie şi furnizează o privire de ansamblu asupra situaţiei actuale, evidenţiind similarităţile şi diferenţele între diferite sisteme, prin folosirea metodei comparaţiei datelor existente.
   Studiul cuprinde 3 secţiuni principale:
  Prima secţiune prezintă, prin comparaţie, situaţia din diferite state, evidenţiind aspectele comune şi diferenţele dintre sistemele de profesii liberale.
   Secţiunea principală a studiului se concentrează pe cazuri individuale, subliniind pentru fiecare stat supus analizei propriul sistem de reglementare, numeroase schimbări şi evoluţii ale formelor de întreprindere, propria metodă de reprezentare şi politicile care au fost impelmentate sau care sunt în curs de dezbatere.
   Partea finală oferă o comparaţie de date din patru state europene analizate din punct de vedere al importanţei unor familii de profesii liberale importante, privite sub aspectul numărului profesioniştilor şi valorii economice generate de acest sector de activitate.
   Analiza de ansamblu a celor patru cazuri naţionale indică faptul că tendinţele comune se referă în principal la aspectele de bază, evidenţiind tendinţele structurale ale sistemului economic, care determină o creştere puternică a nevoilor legate de furnizarea de servicii şi specializare. Aceste tendinţe au generat în toate statele  o creştere  în privinţa numărului de servicii profesionale de tip tradiţional furnizate de aşa - numitele profesii cu tradiţie, profesii reglementate şi servicii oferite de noile profesii nereglementate.
   Analizând profesioniştii liberali şi tendineţele acestora, se poate observa că sfera asociaţiilor profesionale este condiţionată mai mult de evenimentele istorice şi de tradiţiile naţionale existente.
   Politicile guvernamentale şi sistemele de reglementare sunt situate la intersecţia dintre tendinţele comune şi specificul naţional. Pe de o parte, politicile guvernamentale prezintă numeroase ţinte comune, precum liberalizarea şi  creşterea capacităţii întreprinderilor, aspecte evidenţiate de altfel în ultimii ani şi în Directivele europene. Pe de altă parte, sistemele de control se dezvoltă într – un ritm lent şi sunt profund afectate de tradiţia istorică. În Marea Britanie, profesiile juridice tradiţionale, precum cele practicate de avocaţii pledanţi şi avocaţii consultanţi reprezintă sectorul social care a rezistat bine şi care pe o scară largă, s – a împotrivit impactului formelor de liberalizare impuse de Guvernul Thatcher.
    În privinţa sistemelor de reglementare, se poate afirma că modelele naţionale diferă într – o proporţie însemnată.
   În ultimii 20 de ani, ţările europene au cunoscut o creştere puternică a profesiilor tradiţionale care sunt de obicei reglementate de societăţile profesionale sau asociaţii puternice care au o istorie îndelungată în spate. În mod particular, un factor comun este dezvoltarea profesiilor care acţionează în domeniul îngrijirilor de sănătate şi al celor care furnizează servicii legate de contabilitate, consultanţă juridică şi arhitectură. Creşterea este destul de semnificativă : în Italia şi Germania numărul persoanelor admise în corpurile profesionale s – a dublat în ultimii 20 de ani, în timp ce în Franţa şi Marea Britanie creşterea este mai scăzută, dar dimensiunea este similara. Ponderea economica în Produsul Intern Brut a crescut semnificativ şi în multe cazuri se apreciază că aceasta a atins 7 – 8% din PIB naţional.
    Atunci când se vorbeşte de creştere economică se ia ca punct de referinţă dezvoltarea socio –economică şi noile oportunităţi tehnologice, mai ales în privinţa serviciilor de sănătate şi înaltul nivel de specializare al personalului medical şi al celui de îngrijire, care se confruntă cu o sporire a cererii acestor servcii, precum şi cea de asistare a personelor vârstinice la nivelul Uniunii Europene.
    Printre aceste diferite cazuri de creştere economică, nu trebuie să ignorăm sporirea complexităţii sistemului socio – economic, care dezvoltă domenii de activitate diferenţiate şi specializate, acestea ducând la rândul lor la o cerere semnificativă de servicii profesionale specializate.
   O tendinţă contrară a fost semnalată in domeniul jurnalismului unde, în ultima decadă, numărul profesioniştilor care s – au înscris în cadrul asociaţiilor de profil a scăzut, situaţie pusă şi pe seama recentelor oportunităţi tehnologice (substituirea cel puţin parţial a ziarelor şi a altor publicaţii cu serviciile de televiziune  sau internet ).
  S–a înregistrat o creştere a volumului noilor servicii furnizate întreprinderilor, situaţie legată de puternicul proces de specializare şi externalizare al serviciilor  care s – a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani.
  În primul rând, cele mai importante servicii pentru întreprinderi sunt cele referitoare la tehnologiile de tip « interes general « , comun tuturor firmelor, prin externalizarea cărora se permite o semnificativă economie de scara şi de specializare. Punctul de plecare pentru tehnologiile de interes general este informaţia tehnologică împreună cu reţeaua de cabluri şi servicii de internet.
  În lista noilor profesii, profesiile din IT şi asociaţiile constituite din specialiştii care operează în numeroase zone ale informaţiei tehnologice şi cea legată de computere sunt destul de numeroase.
   De asemenea, la nivel internaţional, asociaţiile din IT sunt printre cele mai bine cunsocute şi mai puternice organizaţii. Totodată, se remarcă prezenţa biotehnologiilor şi nanotehnologiilor, domenii care de altfel au câştigat teren în Germania.
   Al doilea fenomen comun tuturor ţărilor analizate este expansiunea noilor servicii pentru indivizi şi familii, în special aşa numitele servicii de sănătate şi activităţile paramedicale în general. Acestea acoperă un vast spectru de servicii variind de la metodele avansate de psihoterapie la negocierile specializate în produse şi remedii naturiste, gimnastică.
   Alte servicii sunt defalcate şi denominate într – o varietate de moduri în diferite state. În Germania, clasificarea profesiilor creative include o serie de activităţi variind  de la publicitate la divertisment pentru tineri. Consiliul Naţional Italian pentru Economie şi Muncă grupează numeroase activităţi sub Statutul de « Arte, Ştiinţe şi Tehnologie « , incluzând pe cele prestate de geofizicieni şi adminstratorii de locuinţe. În Franţa, ordinea alfabetică este preferată şi nu este făcută nici o încercare de a clarifica  « nebuloasa « . Ceea ce este izbitor în toate ţările este dimensiunea cantitativă a feneomenului. Recensămintele noilor profesii şi asociaţiilor corespondente indică faptul că există câteva sute, iar noile categorii profesionale identificate sunt cuprinse într – o listă de 100 – 200 elemente. Estimările furnizate de persoanele care practică aceste profesii sunt mult mai vagi şi dificil de comparat, dar în mod esenţial variază între 1 şi 2 milioane de persoane în apropae toate statele. În cazul Italiei şi Germaniei, estimările vorbesc de aproape 3 milioane persoane, iar în cazul acestora mai mult de jumătate reprezintă angajaţi ai profesioniştilor liberali care au evoluat până la punctul în care au sentimentul că sunt adevăraţi profesionişti şi că s – au organizat separat în asociaţii sau societăţi. Cu toate acestea, indiferent de profesioniştii care sunt angajaţi, în cele 4 state analizate există un numeros grup de noi angajaţi autonomi ai unui anumit tip profesional ( între 500.000 – 1.000.000 persoane ).
  Sistemele de reglementare sunt foarte diferite în cele 4 state  şi sunt influenţate mult de tradiţia istorică privind rolul statului şi al legislaţiei. În particular, în cazul Germaniei, Italiei şi Franţei , asociaţiile profesionale au puteri delegate lor de către Stat, care rămâne entitatea supremă de reglementare. În Franţa, asociaţiile profesionale sunt corpuri guvernate de norme de drept privat, în timp ce în Italia şi Germania sunt guvernate de normele de drept public. În Marea Britanie, tradiţia dreptului comun (common law ) se manifestă în puterea de reglementare a Corpurilor profesionale ce se bazează pe puterea obiceiurilor din trecut şi a activităţii lor şi sunt protejate şi reglementate prin efectul recunoaşterii legale sau prin patronajul regal doar într- o anumită limită.
   Intervenţiile implementate de guverne în ultimii ani au adus sistemele de reglementare la o situaţie de convergenţă. În orice caz, în cele patru state, sistemele râmân fundamental diferite. Se observă că puterile asociaţiilor profesionale şi societăţilor în Germania, Franţa şi Italia sunt foarte similare în privinţa problemelor referitoare la accesul în profesie şi protecţia activităţilor. Ele diferă doar în privinţa problemelor legate de taxe şi publicitate. În Franţa aceste probleme sunt mult mai liberalizate. În cele 3 state de mai sus, situaţia profesiilor nereglementate este destul de variată. În particular, în Germania şi Italia accesul la profesiile nereglementate este într – o măsură mai mare condiţionată de modul în care o persoană deţine o calificare specifică sau o licenţă de practicant sau de regulile de taxare cu referire la Franţa.
   Situaţia este cu totul diferită în Marea Britanie, unde corpurile profesionale locale au câteva activităţi protejate, sunt bazate pe calificările academice publice numai într – o măsură limitată şi au tarife şi taxe  profesionale liberalizate în întregime.

   FRANŢA

  În cazul Franţei, spre deosebire de alte ţări europene, statul este cel care exercită direct controlul asupra organizaţiilor profesionale, nominalizând proprii reprezentanţi prin folosirea dreptului de veto în diferite organisme şi societăţi.
  În istoria profesiilor liberale din Franţa, valoarea tradiţiei este adesea accentuată , începând cu legea Chapelier care, în anul 1791 a abolit breslele şi a pus bazele unei redresări dificile a organizaţiilor profesionale. În pofida acestei legi, o primă intervenţie care a vizat restaurarea corpurilor profesionale a fost realizată de Napoleon Bonaparte, care în anul 1804 a permis reconstituirea Asociaţiei Barourilor. În perioada Restauraţiei, existenţa acestei Asociaţii a fost confirmată, dar chiar şi atunci subordonarea profesiilor faţă de Stat a rămas o caracteristică a sistemului francez, lucru manifestat prin stabilirea, în mod oficial, a obligaţiei avocaţilor de a depune un jurământ de credinţă Împăratului. Puterile Asociaţiei Barourilor au fost extinse sau restrânse în secolul al XIX – lea  în funcţie de climatul politic existent. Anumite domenii de autonomie dobândite în timpul Monarhiei din iulie au fost în fapt ajustate la sfârşitul secolului XIX. Aşadar, avocaţii au fost singurii profesionişti cărora li s – a permis să – şi reglementeze activităţile prin înfiinţarea unei Asociaţii. Prezenţa unui sistem reglementat de reprezentare este un fenomen mult mai recent de vreme ce doar Republica de la Vichy a extins şi la alte profesii liberale dreptul de fi protejate de organizaţiile lor, în timp ce continuă să recunoască diferite categorii de profesii legale stabilite în secolul precedent  cuprinzând reprezentanţele comerciale cu atribuţii speciale în domeniul avocaturii şi consilierii juridici. După cel de al doilea război mondial, configuraţia  asociaţiilor profesionale a fost confirmată în cadrul unei modificări generale a scopului autonomiei lor. Numeroase entităţi din domeniul dreptului au continuat să – şi menţină specificitatea lor. Totuşi, s – a înregistrat o conştientizare a ineficienţei sistemului, această situaţie devenind tot mai evidentă în faţa concuenţei manifestată din partea unor mari firme din Marea Britanie sau America. Cu următoarele reforme, profesia de avocat a devenit categoria centrală în domeniul juridic ;  în anul 1971 categoria agreată în sfera activităţilor comerciale s – contopit cu cea a avocaţilor, acelaşi lucru având loc în 1990 în cazul consilierilor juridici.
  În istoria profesiilor liberale, categoria profesiilor juridice prevalează. Alte profesii liberale şi – au format propriile lor asociaţii mai recent, dar urmând diferite căi. O primă reglementare pentru profesia de medic a fost adoptată în anul 1803, când două categorii existente – doctor în medicină şi ofiţer de sănătate au fost primele recunoscute. În anul 1848, categoria ofiţerilor de sănătate a fost abrogată şi monopolul profesiei a fost conferit medicilor care deţineau o diplomă. Pe parcursul perioadei care a urmat, această categorie profesională a fost mai mult atrasă de un model organizaţional de tip sindicat decât de cea a unei asociaţii profesionale. În anii 1930, principalul corp profesional care reprezenta categoria medicală a fost « Confederaţia Sindicatelor Medicale Franceze « care a elaborat iniţial un manifest sau Cartă medicală pentru furnizarea serviciilor medicale. Începând cu anul 1941, medicii au fost reglementaţi de un organism profesional, după  ce Guvernul de la Vichy a interzis doctorilor francezi  să se înregistreze într – un sindicat medical. După cele de al doilea război mondial, Asociaţia a continuat să menţină doar atribuţiile birocratice pierzându – şi importanţa. În timpul preşedinţiei lui Francois Mitterand ( 1974 ) s – a propus abolirea asociaţiei, dar moţiunea în cauză nu a fost supusă la vot.
    În ceea ce priveşte profesia de contabil şi contabil autorizat din Franţa, aceasta s – a dezvoltat în cursul secolului al XIX – lea în ciuda unui anumit nivel de fragmentare internă legată de problema calificărilor. În anul 1942, s – au pus bazele unei asociaţii a experţilor contabili căreia i s – au alăturat diverse categorii de contabili, dar rămaşi individualizaţi pe baza ariei de competenţă şi a scopului activităţii lor. În anul 1968, o reformă a profesiei a eliminat rolul contabililor autorizaţi,  care s – a contopit pe viitor cu cea a expertului contabil.
   În privinţa inginerilor este de subliniat că aceştia nu au avut niciodată o Asociaţie profesională de sine stătătoare. Aspectul de referinţă pentru această categorie de profesionişti a fost întotdeauna calificarea lor academică, iniţial furnizată doar de şcolile politehnice şi mai târziu şi de « grandes ecoles «, care au început să concureze cu primul. Modul în care această profesie se dispersează într - o gamă variată de specializări a contribuit la imposibilitatea creării unei singure forme de reprezentare. Nici chiar grupul reprezentat de inginerii din aparatul de stat prin statutul lor de oficiali publici nu şi – a exprimat dorinţa de a se uni într – un corp reprezentativ şi au căutat să găseascăp alte forme de identificare în diferite tipuri de asociaţii profesionale.
   Fiecare categorie profesională a urmat un drum diferit şi pentru un timp îndelungat, în cadrul fiecărui sector, au existat numeroase profesii aflate în competiţie. Cele mai recente reforme au redus diferenţele în interiorul sectorului juridic şi în cel al contabililor şi auditorilor, cu toate că în ultimii ani procesul de unificare nu a fost consolidat.
    Luând în considerare situaţia actuală şi realizând o trecere în revistă a anumitor aspecte, au fost identificate următoarele condiţii :
Structura şi organizarea asociaţiilor profesionale este stabilă, căci nu există o tendinţă de creştere sau descreştere a numărului lor. Calea de urmat este rezolvarea « problemelor limită «  existente între diferitele arii de practică profesională ( precum cele care pot apărea între avocaţi şi contabili sau între avocaţi şi notari sau între dentişti şi tehnicienii dentari ) prin negocierea dintre organisme şi asociaţii sau prin obţinerea unei intervenţii din partea statului. Atitudinea critică şi solicitarea de desfiinţare a asociaţiilor profesionale nu sunt absente, dar forţa de opearre nu este atât de puternică încât să conducă la un dubiu general privitor la raţionamentul care stă la baza existenţei lor. Orientarea Guvernului este în sensul confirmării lor şi continuării exercitării unei forme de control strict asupra acestora.
    Există încă un anumit grad de tensiune la limitele sectorului asociaţiilor profesionale, fapt demonstrat de psihologiştii din Franţa care sunt convinşi de necesitatea constituirii unui organism profesional specific şi de grupurile de moaşe, sprijinite de uniunile lor care merg într – o măsură izbitoare pentru a atrage atenţia asupra eforturilor de abolire a propriilor lor asociaţii.
    O tendinţă răspândită totuşi este menţinerea matricei actuale a asociaţiilor şi excluderea creării unor noi organisme profesionale şi organizaţii pentru noile profesii nereglementate.  Politicile guvernamentale urmăresc o definire strictă a sarcinilor şi scopurilor asociaţiilor, la o distinctă separare a rolului lor de cel al sindicatelor şi modernizarea profesiilor, mergând în direcţia antreprenoriatului şi colaborării interprofesionale.
   De asemenea, în cazul altor organizaţii reprezentative precum sindicatele sau uniunile profesionale, procesele predominante care implică fuziuni sau concentrare nu sunt întâlnite ( cu excepţia unei fuziuni de acronime : (formatori/cadre didactice) fără a fi un fenomen extins. Totodată, desprinderile din organizaţiile vechi şi crearea de organizaţii noi mici nu este un fenomen mai puţin frecvent. În mai multe cazuri, noile sindicate sectoriale s–au creat, în special, din profesiile nereglementate, care atrag taxe doar de la profesioniştii tineri, în timp ce în alte cazuri vechile sindicate crează cluburi interne sau asociaţii pentru tinerii lor membri.
    Al treilea tip de organizaţii colective, care reuneşte asociaţii care nu au scopul de a oferi o formă strictă de reprezentare a Uniunii, s–a înmulţit destul de rapid, mai ales în rândul profesiilor nereglementate.
    Foarte des aceste asociaţii stabilesc obiective legate de schimbul de informaţii, intermediere pe piaţa muncii, formare şi consultanţă şi îşi asumă forma de reţele sociale, având ca scop facilitarea schimbului de experineţă şi furnizarea de suport general.
  Tendinţa guvernului în privinţa profesiilor nereglementate este aceea de a le determina să creeze coduri de practică similare celor adoptate de vechile organisme şi asociaţii profesionale. Totodată, statul va fi mereu cel care defineşte structura primară pe care codurile de practică profesională trebuie să o îndeplinească printr – o comisie naţională specifică.
   În Franţa normele referitoare la corpurile profesionale nu conţin o definire a conceptului de profesie liberală. În acest raport se face referire la definiţia adoptată de Institutul Naţional Francez de Statistică şi Studii Economice, conform căruia  membrii profesiei liberale sunt « persoane care desfăşoară pe cont propriu o activitate care nu se încadrează în categoria celei industriale sau comerciale şi care necesită un înalt nivel de pregătire « . Este o definiţie generală care poate fi extinsă la noile profesii nereglementate şi care diferă de cea elaborată de Uniunea Naţională a Profesiilor Liberale din Franţa – UNAPL, care se referă doar la profesiile tradiţionale : « un profesionist liberal este subiectul care furnizează un serviciu unei persoane fizice sau juridice, care a ales să lucreze, în mod liber, într –o manieră independentă din punct de vedere legal, economic şi politic şi într - un cadru de practică profesională, care garantează respectul confidenţialităţii profesionale şi un înalt nivel de competenţă, asumându – şi în mod personal întreaga răspundere pentru activitatea desfăşurată « . Aceste definiţii evidenţiază diferite orientări, fapt ce impune elaborarea unei definiţii legale univocale, acceptată în comun a profesiei liberale. În Franţa, profesiile liberale prezintă anumite diferenţe din punct de vedere instituţional faţă de Italia. Imaginea de ansamblu este mult mai complexă şi include patru categorii :
-    profesiile reglementate printr – un statut special ;
-    desfăşurate în cadrul unei organizaţii publice în care profesionistul liberal are statut oficial ( funcţionar public ) ;
-    nereglementate ;
-    autoreglementate ;
  O complexitate mai mare provine şi din relaţiile existente între organizaţiile profesionale guvernate de dreptul privat, dar spre deosebire de Italia, statul francez deţine un puternic rol în ceea ce priveşte controlul pe care – l exercită atunci când îşi nominalizează proprii reprezentanţi cu drept de veto în organismul de conducere a asociaţiilor profesionale. În general, deciziile acestor  organisme de conducere au natura unei propuneri care pot duce la decizii ministeriale ulterioare.
  Asociaţiile profesionale din Franţa stabilesc că apartenenţa este obligatorie, sunt organizate la nivel provincial, regional şi naţional şi au la bază un sistem electoral democratic. Sarcinile acestora sunt cele legate de reprezentarea externă colectivă, asigurarea disciplinei interne, admiterea şi supervizarea registrelor profesionale, monitorizarea plângerilor legate de normele practicii profesionale şi controlul calităţii serviciilor furnizate.
  De asemenea, în anul 1982 intervenţia statului a condus la schimbarea unor norme elemnetare ale sistemului profesional. În acel an, Consiliul Concurenţei din Franţa a emis reglementări care să permită o viitoare liberalizare a sectorului : onorariile minime stabilite de asociaţii să aibă doar valoare de reper, publicitatea  să fie permisă şi să dopte forme corporative, urmând diferite modele. Mai mult, prin legea din 2005, legislaţia care era aplicabilă doar în cazul avocaţilor şi care oferea posibilitatea de stabilire a unor acorduri de  colaborare externă şi colaborare salariată a fost extinsă la toate categoriile.
   Directiva 2006/123/CE privind Servicile  pe Piaţa Internă care şi–a tabilit ca obiectiv facilitarea mobilităţii în scopul furnizării de servicii, consolidarea drepturilor beneficiarilor acestora, promovarea calităţii şi susţinerea dreptului de a acţiona competitiv a condus la o dezbatere în ceea ce priveşte o nouă reformă prin care să fie posibilă extinderea la toate activităţile profesionale a principiilor înscrise în Directivă şi modernizarea sectorului  în întregime.
  În prezent, Franţa se îndreaptă spre o reformă largă a sistemului profesiilor liberale. La nivel instituţional, dezbaterile se axează pe raportul intitulat « 33 Propuneri pentru o nouă dinamică în profesiile liberale « care a fost comandat cu câţiva ani în urmă de Brigitte Longuet, Secretarul de Stat pentru Comerţ şi Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi membru al Comisiei Naţionale pentru Armonizarea Profesiilor Liberale  - CNCPL. Raportul prezentat în ianuarie 2010 îşi propune să « ofere o definiţie legală a profesiilor liberale, să examineze eventuala nevoie de modificare a sistemului de răspundere personală şi să propună măsuri care să promoveze dezvoltarea activităţilor liberale în Franţa, inclusiv cele care nu sunt reglementate « .

   Germania

    În cadrul acestui stat, sistemul râmâne puternic ancorat într – o traiectorie descendentă a profesionalismului, chiar şi în cazul profesiilor nereglementate care, urmând modelul celor reglementate, tind să dezvolte forme de auto guvernare încurajate de transferul funcţiilor de control de la nivel statal la asociaţiile profesionale. Importanţa statutului profesional este subliniată şi de felul în care profesiile liberale sunt urmate de sistemul fiscal, în formele legale care promovează rolul profesioniştilor în organizarea activităţilor şi în prevalenţa organizaţiilor mici şi mijlocii. În perspectivă, cercetătorii vorbesc de un proces de creştere a profesionalizării, prin introducerea de noi profile, o tendinţă spre flexibilitate şi creştere a numărului profesioniştilor liberali fără angajaţi şi de dezvoltare a serviciilor multidisciplinare care presupune cooperare între diferite profesii.
   În Germania a existat o convergenţă semnificativa între sistemul de educaţie asigurată de stat şi profesii care continuă să caracterizeze evoluţia profesiilor liberale. Aceasta se datorează faptului că pentru foarte mulţi ani, Germania a adoptat metode şi forme instituţionale de înaltă educaţie care au servit ca exemplu pentru toată Europa. Sistemul german reprezintă o sinteză între diferite aspecte.
  În primul rând, rolul statului de controlor al educaţiei ( în privinţa admiterii, verificarea şi testarea practicii solicitate pentru a profesa, acordarea de fonduri financiare ) a fost consolidat şi confirmat. În al doilea rând, s – a înregistrat  o creştere a autonomiei universitare în privinţa programei didactice şi conţinutului cursurilor predate. În al treilea rând, în afara structurii universitare tradiţionale s – au dezvoltat instutele de înaltă specializare dedicate unei largi arii de cercetare, care coabitează cu cele conduse de universităţi. Această situaţie a determinat creşterea domeniilor de cercetare ştiinţifică care au atras resurse publice şi private.
   Evoluţuia convergentă între sistemul de control exercitat de stat, sistemul educaţional public şi sistemele de cercetare publice şi private au facilitat situaţia în care calificările şi licenţa de practică coincid. Prin urmare, emergenţa modelului statal uniform care a reglementat profesiile intelectuale se realizează prin :
-    un examen de stat solicitat pentru selecţia şi accesul la profesii ;
-    atribuirea unui statut de organism public pentru asociaţiile profesionale responsabile cu definirea normelor obligatorii pentru exercitarea activităţii profesionale ;
În fapt, deşi profesiile au dobândit domenii semnificative de autoreglementare, totuşi reglementarea legală rămâne foarte importantă. O astfel de reglementare, proprie mai multor domenii profesionale priveşte atât reglementarea profesiei şi protecţia expertizei particulare în cadrul unei arii specifice de competenţă cât şi definirea normelor de bază pentru practica profesională. Intervenţia Statului realizată prin reglementarea admiterii în profesie  şi definirea organismelor de cunoaştere, a condus în mod substanţial, o practică exclusivă a profesiilor reglementate şi a restricţionat numărul de noi candidaţi. La rândul lor, organizaţiile profesionale au intervenit  prin modalităţi de autoguvernare pentru definirea standardelor tehnice principale şi codurile deontologice de practică profesională.
   Sistemul german de profesii reglementate este în plus configurat într–o manieră care poate fi legată de structura statală. O reglementare naţională a sectorului guvernează organele de conducere profesionale ale avocaţilor, notarilor publici, contabililor, auditorilor şi avocaţilor specializaţi în proprietate intelectuala, în timp ce reglementarea profesiilor tehnice şi medicale cad sub responsabilitatea fomelor administrative de organizare a teritoriului ( landuri ). În măsura în care organizaţia profesiilor medicale este interesată ( medici, dentişti, medici veterninari, farmacişti, psihologi şi psihoterapeuţi ), landurile au adoptat o singură lege.
  În ultimele decade, s – a întregistrat o redistribuire în desfăşurare a activităţilor de supraveghere şi control între stat şi ascoiaţiile profesionale care  a condus la o restructurare a modului în care statul exercită controlul de reglementare pe baze unei relaţii de parteneriat contractual între stat şi profesii.

    ITALIA

 Legea din anul 1874 a constituit un important moment de dezvoltare întrucât a servit ca punct de referinţă pentru toate legile ulterioare care au guvernat constituirea diverselor asociaţii profesionale. Acesta a determinat crearea unei incompatibilităţi între profesiile de avocat şi cea de procuror ( în acea vreme inca separate, dar ulterior treptat unificate ) şi alte profesii ; a definit asociaţiile profesionale şi a stabilit că Consiliul unei societăţi de avocaţi trebuie să fie ales de către membrii la nivel de subdistrict intrând în jurisdicţia teritorială a instanţei de judecată locală. Mai mult, legea a prevăzut existenţa unei diplome obligatorii, examenul de barou, înscrierea  obligatorie într – un Barou, perioada de practică a profesiei juridice, drepturi şi îndatoriri pentru membrii şi maniera în care măsura disciplinară poate fi introdusă.
   Spre deosebire de tradiţia franceză, nu a existat o prevedere aplicabilă Consiliului Naţional sau pentru controlul direct din partea Ministerului sau Guvernului în privinţa Baroului. Cu toate acestea, era posibil pentru avocaţi să declare apel împotriva deciziei unui Consiliu districtual la Curtea de Casaţie. În legea din 1874, Baroul apare ca un corp profesional, reglementat de lege publică. Mai mult, un avocat avea obligaţia să devină membru al Baroului pentru a putea practica profesia, iar statul delega responsabilitatea acestui corp pentru reglementarea profesiei şi stabilirea condiţiilor de admitere, taxele, codul de conduită aplicabil, reglementările disciplinare şi sancţiunile.
  În perioada fascistă, Legea nr. 163/1934 a unificat toate corpurile şi societăţile profesionale într – un singur organism – Corporaţia Profesiilor şi Artelor, fiind supuse astfel unui control strict din partea Guvernului înfiinţându – se, în acest sens, o singură Comisie Centrală în cadrul Ministerului Justiţiei.
   După perioada fascistă, guvernele provizorii au eliminat sistemul bazat pe corporaţie şi au restaurat  asociaţiile profesionale şi sistemul organelor de conducere, precum şi registrele, ceea ce a produs modificări neînsemnate (Decretul Lege nr. 382 şi 159 din 1944 şi Decretul lege nr. 702/1945).


   O a doua modificare introdusă în anul 1948 a fost separarea reprezentării tehnice şi instituţionale, produsă între asociaţii şi reprezentarea  sindicală a profesioniştilor, care erau exercitate de uniunile libere create după căderea regimului fasist. Principiul separării inspirat din cel al libertăţii de asociere şi al libertăţii de a forma sindicate era prevăzut de art. 18 şi 39 din Constiuţie, dar greu aplicabil în practică.
  De fapt, urmare introducerii Constituţiei Republicane  numeroase asociaţii are ofereau o formă de reprezentare unională au fost înfiinţate şi la care profesioniştii puteau să se afilieze în mod gratuit. Acestea includeau de exemplu, uniunile medicilor şi Federaţia sindicatelor avocaţilor din Italia constituită în 1964 care, printre altele, a creat Casa privind Bunăstarea Socială Profesională şi Fondurile de Pensii pentru avocaţi.
  Din punct de vedere al reglementării, până în anii 1990 şi apariţia directivelor europene, nu s – au produs modificări în sistemul asociaţiilor profesionale. Acestea au crescut ca număr datorită presiunii exercitată asupra Guvernului de alte categorii profesionale noi care au insistat pentru crearea propriilor comisii şi registre şi noi corpuri profesionale. Dacă în 1948 erau 10 asociaţii profesionale recunoscute, la începutul anilor 1990 s – a ajuns la 30. Ulterior, numărul lor a scăzut datorită faptului că unele au fuzionat iar altele au părăsit sistemul.
  Începând cu anii 1980, sistemul economic a început să evolueze în multe moduri şi s–a semnalat o creştere semnificativă în activităţile de servicii, mai ales a celor denumite “avansate « , care includeau noile servicii specializate pentru afaceri şi pentru persoane fizice şi familii. Semnificativa creştere a acestor domenii a cunoscut o dezvoltare rapidă a noilor profesii şi a rolului noilor profesionişti. Doar o parte dintre acestea erau reglementate în asociaţii tradiţionale aşa cum s - a întamplat, de exemplu, în cazul profesiilor medicale şi cele de asistenţă medicală. Pe o scară largă, noile profesii s-au dezvoltat ca şi categorii profesionale existente fără nici un fel de asociere. Această puternică creştere şi dificultăţile legate de existenţa unei forme de recunoaştere din partea Parlamentului a lăsat rapid loc proliferării noilor asociaţii profesionale care ofereau înregistrare voluntară.
    Aşa cum s – a întamplat şi în alte state europene, aceste entităţi s-au axat pe crearea unei noi identităţi profesonale şi pe consolidarea socială a profesiilor prin noi sisteme care furnizau certificare a calităţii serviciilor pentru clienţi într – o piaţă bazată logic pe adoptarea codurilor de calitate şi certificarea lor de companii specializate.
    În Italia, solicitarea din partea noilor profesii pentru o mai mare recunoaştere socială a părut să se combine cu tendinţa instituţiilor europene care considerau profesiile intelectuale în noul context internaţional ca firme capabile să producă servicii şi în calitate de  întreprinderi să fie supuse regulilor pieţei.
   Pe cale de consecinţă, alegerea Comunităţii Europene de a cosnidera profesiile ca şi companii de servicii a implicat solicitarea liberalizării sistemului de reglementare şi în particular a asociaţiilor profesionale. O reformă a fost efectuată pentru sistemul italian de asociaţii profesionale, protecţia activităţilor şi fixarea taxelor minime, formând o parte esenţială a puterii asociaţiilor în Italia , asociaţii care au fost ţinute pentru crearea unor pachete de întreprinderi profesionale protejate împortiva concurenţei.
  Această situaţie a determinat o lungă şi aprinsă dezbatere între cei care erau pro şi contra liberalizării profesiilor, ceea ce a condus la numeroase scenarii pentru reformă. Singurele schimbări introduse sunt mai degrabă modificări limitate prevăzute în Decretul Bersani din 2006 care stabilea o liberalizare parţială a anumitor servicii farmaceutice şi abolirea taxelor minimale. După îndelungi perioade de dezbateri, viitoarele ipoteze de reformă propuse de guvernul Berlusconi s- au concretizat în lista de măsuri urgente agreate cu autorităţile europene în vederea abordării crizei financiare din Italia. Pană în prezent, acestea reprezintă una din cele mai nesigure elemente ale manevrei financiare.
    În Italia sistemul asociaţiilor profesionale, care furniza o formă de guvernanţă autonomă a profesiilor cu puteri delegate de stat şi într-o manieră de deplină autonomie, a funcţionat foarte bine cel puţin pentru un secol, folosind ca model legea care a creat Societatea Italiană pentru Avocaţi în anul 1874. Asociaţiile au reprezentat o formă aproape perfectă de aplicare a idealului “gentleman şi profesionist”, cu scopul de a atinge un echilibru între onoare şi profit, dar determinand un echilibru şi între reprezentarea corporatistă a intereselor şi reglementarea sectorului.
    Creşterea numerică impetuoasă a profesiilor tradiţionale şi noi în ultimii 30 de ani a schimbat în mod drastic scenariul. S–a produs o diferenţiere considerabilă în organizarea întreprinderilor şi muncă, care  transformă profund modelul ideal cu privire la ideea de gentleman şi operator profesional.
  În unele domenii, dominarea pe scară largă a organizaţiilor publice şi private  ( de exemplu autorităţile de sănătate locale şi serviciul de asitenţă socială şi spitale în cadrul sectorului de îngrijiri de sănătate ) a impus o angajare regulată ca formă de bază a contractului de muncă şi pe cale de consecinţă, sistemul profesional al medicilor sau asistenţilor medicali s – a adaptat sistemului de negociere colectivă menţinand în acelaşi timp un nivel foarte înalt de specificitate.

   În alte sectoare, evoluţia muncii şi întreprinderilor individuale în sectorul afacerilor profesionale mici, precum cele desfăşurate de firme de avocatură, consultanţi economici şi designeri au continuat să adere la arhietipul practicantului profesional, care este de deplin autonom şi înconjurat de alţi profesionişti şi care furnizează suport tehnic şi integrare. Consecinţele care derivă din această situaţie cuprinde relevanţa cooperării, diverse modele de relaţii de afaceri şi colaborare profesională şi importanţa contractelor de muncă în firmele mici ale operatorilor profesionali.
     În alte domenii ( precum este cazul noilor profesii şi micile firme de arhitectură ) a avut loc o fragmentare a activităţilor cu o divizare a rolurilor şi relaţiilor de muncă.
    În ultima decadă au fost numeroase discuţii privitoare la reforma sociaţiilor profesionale şi organizaţiilor, liberalizarea şi recunoaşterea noilor profesii avand în vedere evoluţia rapidă  a acestui sector. Pană la acest moment, capacitatea de a introduce forme de armonizare şi sinteze nu a crescut, nici nu a existat o acţiune eficientă care să conducă spre reformă şi o posibilă recunoaştere a sistemului, aşa cum de altfel s – a întâmplat în alte state europene.
    Singura noutate este legată de consolidarea progresivă a asociaţiilor precum Confederaţia Profesiilor Liberale din Italia pentru profesiile tradiţionale şi  Coordonatorul Asociaţiilor Profesionale Liberale ( COLAP ) pentru noile profesii, care poate fi un pas decisiv spre o formă de armonizare şi unificare şi o adecvată reformă a asistemului.
    
 MAREA BRITANIE

   Spre deosebire de cele trei ţări, în cazul cărora încă de la început, pe baza referinţelor oferite de sitemul universitar, statul însuşi a fost întotdeauna principalul reglementator al profesiilor, în Anglia dezvoltarea acestui sector s–a realizat în afara sistemului universitar, urmând în paralel atât drumul formării vocaţionale cât şi pe cel al uceniciei stabilit şi controlat de către corporaţii însele, în concordonanţă cu un model autonom de autoreglementare ( Malatesta ). În secolul XIX, reforma sistemului universitar concretizată în fondarea univeristăţilor provinciale pe lângă cele de tradiţie ( Oxford şi Cambridge ), a introdus în mod progresiv şcolarizarea în domeniul ştiinţelor şi cursuri de pregătire profesională pentru a extinde oferta iniţială pentru arte şi materiile umaniste în general. Universităţile au început astfel să ofere diplome în chimie, arhitectură, medicină veterinară şi chirurgie dentară. Procesul de academizare a educaţiei vocaţionale în paralel cu o creştere a contribuţiei statului pentru fondarea de universităţi a fost un proces îndelungat ( principala şcoala medicală britanică nu a intrat în cadrul universităţilor decât la începutul secolului XX ) şi nu a fost niciodată pe deplin complet ( este cazul profesiilor juridice ).
   În pofida tendinţei Uniunii Europene de a promova o mai mare armonizare, rădăcinile istorice influenţează încă actualul sistem al profesiilor în Marea Britanie.
    De altfel, modelul britanic a fost definit ca « liberalist şi pluralistic «. Totodată, nu există o definiţie legală a ceea ce însemană profesie, fapt ce a permis apariţia a numeroase variante de definire pentru un număr mare de profesii. În plus, există o varietate largă de criterii atât pentru formare cât şi pentru procesul de admitere ( nu există nici o universitate bazată pe monopolul asupra profesiilor, în absenţa unei obligaţii de a dobândi o calificare particulară, cu excepţia unei profesii medicale ).Criteriile de reglementare sunt foarte articulate. Doar câteva profesii precum cele practicate de medici şi avocaţi sunt recunoscute direct de către stat în concordanţă cu o lege specială în timp ce criteriile de autoreglementare sunt aplicate pentru cele mai multe. În final, asociaţiile profesionale sunt de drept privat.
    Acordul General de Comerţ în Servicii ( GATS ), Directiva Bolkestein şi orientarea mercantilă impusă de guvernul Thatcher au introdus importante forme de liberalizare în serviciile profesionale din Marea Britanie ( abolirea taxelor minime şi interdicţia publicităţii ). Cea mai interesantă perspectivă de schimbare pentru profesiile din Marea Britanie sau cel puţin pentru o parte din ele se pare că derivă din evoluţiile petrecute în formele de practică profesională şi din apariţia companiilor de servicii. Într- o manieră asemănătoare cu modelul american , juridicul şi serviciile de contabilitate au avut tendinţa să îşi asume forma de companii mari şi au modelat configuraţia lor asupra structurii şi asupra culturii întreprinderilor moderne cu departamente  distincte de muncă, profit bazat pe etică, finalul independenţei profesioniştilor şi o identificare cu clientul în loc de binele comun.

  Concluzii

    Principala concluzie a studiului este că, în pofida procesului de liberalizare şi reglementare promovat de Uniunea Europeană, fiecare stat urmează drumul său în direcţia reformei şi modernizării în cadrul profesiilor tradiţionale. Se poate afirma că în toate cele patru state supuse analizei, evenimentele naţionale au jucat o influenţă mult mai mare decât se aştepta şi reprezintă o forţă puternică de reacţie cu privire la omogenizarea tendinţelor generate de transformarea globală. În ciuda formelor comune de rezistenţă şi formelor de liberalizare, se poate observa un fenomen de armonizare şi convergenţă  a cazurilor naţionale.
   Primul din această categorie este legat de creşterea numărului de profesii intelectuale, fie că sunt sau nu reglementate de un corp profesional sau asociaţie. De asemenea, se manifestă o puternică expansiune a profesiilor intelectuale legate de noile tehnologii din domeniul IT şi celor asimilate petrecerii timpului liber ( fitness, servicii de îngrijire corporala ).
    În final, în toate cele patru state se poate observa dezvoltarea organizaţiilor care reprezintă interesele profesioniştilor şi o cerere pentru intervenţia de reglementare care să asigure recunoaşterea şi protecţia activităţii fiecărui profesionist individual ( solicitare pentru registrele profesionale, certificarea solicitată pentru admitere, protecţia clienţilor ).
  Există pe de o parte un contrast între cazurile de liberalizare şi exemplele de protecţie ale profesiilor tradiţionale reglementate de asociaţii şi puternica presiune în relaţia cu solicitările publice naţionale pentru recunoaşterea a oricărei activităţi profesionale introdusă recent sau care este în aşteptare.
   Atat la nivel naţional cat şi pe plan mondial, există o serie de lupte pentru recunoaştere, acestea având ca miză legitimizarea problemelor reprezentand profesiile liberale. Nici una din cele patru ţări analizate nu indică, în mod clar, care ar putea fi  viitorul scenariu şi ceea ce vedem este un câmp de experimenatre şi o vastă matrice de iniţiative.
    
 
Comisarul European MICHELE BARNIER Imprimare
09-07-2013

Comisarul European MICHELE BARNIER salută  dialogul acord
asupra modernizării Directivei privind
Recunoaşterea Reciprocă a Calificărilor Profesionale

     Felicit Parlamentul European şi Consiliul European pentru că am ajuns astăzi la un consens asupra uneia din priorităţile Acordului pentru Piaţa Unică.
    Modernizarea Directivei privind Recunoaşterea Reciprocă a Calificărilor Profesionale este o msăură importantă în cadrul strategiei care vizează relansarea economiei europene. Prin crearea unui sistem mai eficient de recunoaştere a calificărilor profesionale, modernizarea va contribui la acoperirea penuriei de locuri de muncă în Europa şi va veni în ajutorul celor care vizează noi joburi de înaltă calificare şi aici se au în vedere în special tinerii.
    În Directiva revizuită sunt două mari schimbări care vor încuraja şi simplifica mobilitatea profesioniştilor astfel :
a)    Cardul Profesional European, un certificat electronic care va îmbunătăţi semnificativ procedurile de recunoaştere a calificărilor. În cazul mobilităţii temporare, Cardul va înlocui procedurile de declaraţie existente şi va permite profesioniştilor să furnizeze serviciile fără îndeplinirea altor formalităţi privitoare la calificările lor. În cazul stabilirii  în altă ţară în baza Cardului Profesional, reducerea termenelor şi principiul tacitei recunoaşteri va oferi profesioniştilor asigurarea că le vor fi recunoscute calificările într – un interval de timp rezonabil. Cardul Profesional va fi introdus pentru profesiile care vor să – l folosească.
b)    Introducerea unor noi posibilităţi pentru recunoaşterea automată folosind cadrul comun de formare şi testele.
   Totodată, Directiva include o actualizare a condiţiilor de formare,
incluzând mai multă transparenţă asupra dezvoltării profesionale continue în cazul profesiilor pentru care există sistemul de recunoaştere automată
( medici, dentişti, farmacişti, moaşe, asistenţi medicali, medici veterinari şi arhitecţi ).

    Pentru ca mobilitatea să fie mai facilă şi mai rapidă, Directiva va întări
garanţiile privind sănătatea şi siguranţa consumatorilor şi pacienţilor. Textul prevede crearea unui mecanism de alertă şi clarifică normele privitoare la abilităţile lingvistice ale profesioniştilor.
    Negocierile desfăşurate în cadrul Parlamentului şi Consiliului European
au condus la rezultate bune. Sunt încrezător că cele două instituţii europene vor confirma aceste lucruri foarte curând. Aş dori să mulţumesc în mod deosebit tuturor celor care au contribuit la acest succes şi, în mod special, Raportorului Bernadette Vergnaud, precum şi preşedinţiei cipriote, daneze şi irlandeze  pentru dorinţa de a ajunge la o primă lectură şi pentru spiritul lor de compromis. Doresc, de asemenea, să mulţumesc tuturor părţilor interesate pentru implicarea în consultări şi grupurile pilot întrucât ne – au ajutat prin soluţiile inovative şi eficiente pe care le – au avansat.
    Salut faptul că deja, înainte de acordul final între instituţii, două profesii
foarte mobile – asistenţii medicali şi inginerii şi – au arătat deja un interes clar în a fi primele profesii care vor folosi Cardul Profesional European.
   Directiva privind Recunoaşterea Reciprocă a Calificărilor Profesionale
este esenţială pentru profesionişti în vederea începerii unei noi afaceri sau pentru găsirea unui loc de muncă în alt stat membru care presupune o calificare specifică pentru o activitate profesională anume. Modernizarea a fost una din cele 12 pârghii care asigură creşterea stabilităţii în Actul pentru Piaţa Unică.
   Elementele principale  ale Directivei modernizate se referă la:
1)    Introducerea unui Card Profesional European va oferi profesioniştilor interesaţi posibilitatea să beneficieze de o recunoaştere mai rapidă şi mai uşoară a calificărilor lor. Cardul ar trebui să faciliteze mobilitatea temporară.  El va fi valabil în funcţie de nevoile exprimate de  profesii. Acesta este asociat unei proceduri optimizate de recunoaştere efectuată în cadrul Sistemului de Informare al Pieţei Interne ( IMI ) existente şi va lua forma unui certificat electronic care permite profesioniştilor să furnizeze servicii sau să se stabliească în alt stat mebru.
2)    Un acces mai bun la informaţie şi la serviciile de e – guvernanţă. Statele membre vor face disponibile toate informaţiile legate de recunoaşterea calificărilor ( lista autorităţilor competente şi documente solicitate ) prin intermediul Punctelor de Contact Unic, care au fost create prin Directiva Servicii şi care operează deja. Profesioniştii vor avea, de asemenea, posibilitatea să completeze procedurile de recunoaştere on-line.  În plus, punctele naţionale de contact existente vor deveni centre de asistenţă, responsabile pentru furnizarea de consultanţă şi asistenţă în cazurile individuale.
3)    Modernizarea cerinţelor minime armonizate de formare. Directiva revizuită introduce anumite schimbări în definirea cerinţelor minime de formare pentru profesiile care beneficiază de recunoaştere automată ( medici, moaşe, asistenţi medicali, dentişti, farmacişti, medici veterniari şi arhitecţi ). Modificările sunt legate de nivelul de acces în profesie  ( pentru moaşe şi asistenţi medicali ), durata minimă a formării ( pentru medici, dentişti, medici veterinari, arhitecţi ) şi / sau lista de cunoştinţe şi abilităţi ( pentru moaşe, asistenţi medicali, dentişti, asistenţi medicali, arhitecţi ) sau lista de activităţi ( pentru farmacişti ).
4)    Va fi înfiinţat un mecanism de alertă. Directiva revizuită introduce o obligaţie pentru autorităţile comeptente ale unui stat membru să informeze autorităţile comepetente din alte state membre în privinţa unui profesionist care a fost interzis, chiar şi temporar în exercitarea activităţii sale profesionale sau care a făcut uz de documente falsificate. Acest schimb de informaţii se va baza pe folosirea Sistemului Informaţional al Pieţei Interne - IMI, Această obligaţie se aplică profesioniştilor care desfăşoară activităţi legate de siguranţa pacientului  sau de educaţia minorilor ( unde profesia este reglementată ).
5)    Principiile comune de formare. Directiva modernizată introduce posibilitatea înfiinţării unor cadre şi teste comune de formare, care au ca scop introducerea unui nou sistem pentru recunoaşterea automată. Un nou cadru comun de recunoaştere ar trebui să fie bazat pe un set comun de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe necesar pentru exercitarea profesiei. Calificările obţinute în baza unor asemenea cadre comune de formare ar trebui în mod automat să fie recunoscute în alte state membre participante. Statele membre pot fi exceptate de la aplicarea cadrelor comune de formare sau de la teste în baza unor condiiţii specifice.
6)    Exerciţiul reciproc de evaluare asupra profesiilor reglementate.
     Un nou mecanism este introdus în Directivă pentru a asigura o mai mare transparenţă şi justificare a profesiilor reglementate. Statele membre vor trebui să furnizeze o listă a propriilor profesii reglementate şi a activităţilor rezervate lor şi să justifice nevoia pentru reglementare.  
    Acest lucru ar trebui să fie urmat de un exerciţiu de evaluare reciprocă facilitat de Comisia Europeană.
7)    Normele privind accesul parţial la o profesie reglementată. Principiul accesului parţial – accesul la anumite activităţi ale unei profesii este inclus în noua Directivă. Beneficiarii acestei prevederi pot fi profesioniştii care se angajează într – o activitate economică reală în statul membru în care doresc să se mute şi care nu există în sine în statul lor de origine. În schimb, activitatea economică poate fi efectuată numai ca parte a unei profesii  care regrupează o serie întreagă de activităţi. De exemplu, un inginer hidraulic care călătoreşte într – un stat membru în care activităţile profesionale pe care le desfăşoară sunt realizate de ingineri calificaţi să lucreze în construirea de drumuri, canale şi porturi, ar putea să obţină acces parţial la profesie în acea ţară. În acest caz, ar trebui doar să fie autoriuzaţi să desfăşoare activităţi în domeniul hidraulicii. Statele membre ar putea să refuze accesul parţial dacă este justificat de motive  predominant de interes general.
8)    Extinderea domeniului de aplicare al Directivei la profesioniştii care nu sunt pe deplin calificaţi. Profesioniştii care deţin o diplomă, dar mai au de completat un stagiu profesional ( solicitat de legile existente în unele state membre, de exemplu în cazul avocaţilor sau profesorilor ) înainte de a obţine acces deplin la o profesie, vor putea să beneficieze de prevederile Directivei dacă vor efectua stagiilor lor în străinătate. Statul membru de origine al unor asemenea stagiari ar trebui să ofere un cadru de recunoaştere mai clar al stagiilor. În această perspectivă, ea poate limita durata unei părţi a stagiului profesional care poate fi efectuat în străinătate. Statele membre vor trebui să publice linii directoare asupra organizării şi recunoaşterii stagiului profesional realizat în străinătate.
9)    Clarificarea domeniului de aplicare al Directivei pentru notari. Textul clarifică faptul că Directiva nu trebuie să se aplice notarilor numiţi printr - un act oficial al guvernului.
10)    Norme privind abilităţile lingvistice. Directiva revizuită clarifică faptul că verificarea cunoştinţelor lingvistice ale unui profesionist ar trebui să aibă loc doar după ce statul membru a recunoscut calificarea. În cazul profesiilor cu implicaţii pentru siguranţa pacientului, autorităţile competente pot efectua controale lingvistice proporţionale după recunoaşterea unei calificări. În alte cazuri, controlul lingvistic poate interveni doar dacă autoritatea competentă are îndoieli serioase şi concrete în privinţa cunoştinţelor de limbă ale profesionistului. În orice caz, controlul lingvistic ar trebui să fie limitat la cunoaşterea unei singure limbi a statului membru gazdă.

 
INFORMARE UPLR Imprimare
24-05-2013

cu privire la acţiunile recente la care au participat profesiile liberale europene

 

  1. Noul Preşedinte al Comitetului Economic şi Social European – CESE este preocupat de revigorarea activităţii acestei instituţii europene 

    HENRI MALOSSE a devenit, recent, Preşedintele Comitetului Economic şi Social European – CESE, singurul organism al Uniunii Europene care reprezintă societatea civilă. Mandatul său este de doi ani şi jumătate.

El este hotărât să facă din Comietul Economic şi Social o forţă care să fie luată în consideraţie în cadrul dezbaterii europene în condiţiile în care cetăţenii manifestă o neîncredere crescândă cu privire la deciziile pe care le adoptă Uniunea Europeană.

Aceasta este pentru el o prioritate vis a vis de criza pe care Europa o traversează în prezent.

Devenind cel de al 30 – lea Preşedinte al Comitetului Economic şi Social, HENRI MALOSSE este profund conştient de decalajul creat între Europa şi cetăţenii săi, lucru evidenţiat recent de crizele din Grecia şi Cipru.

Convins că una din soluţii rezidă în reechilibrarea raportului de forţe existent la Bruxelles, el doreşte ca CESE, în fapt o a doua Adunare reprezentativă a Uniunii Europene, să întruchipeze mai puternic aşteptările legitime ale cetăţenilor : crearea de noi locuri de muncă, inserţia tinerilor în societate, protecţia averilor, accesul la îngrijirile de sănătate etc.

În opinia sa este rolul Comitetului Economic şi Social European ca în numele intereselor diverse care compun societatea, să interpeleze alte instituţii cu privire la strategia lor şi de a le cere socoteală. Pentru a realiza acest scop, CESE va trebui să fortifice capacitatea sa de anticipare, să deschidă o serie de dosare până acum închise şi să evalueze mai bine politicile europene.

HENRI MALOSSE este reprezentantul Franţei în Comitetul Economic şi Social European din anul 1995.

În anul 2006 el a fost ales în calitate de Preşedinte al Grupului «  Patronate «  şi este autorul a mai mult de 50 de rapoarte în care face o analiză foarte critică a Directivei Bolkestein.

Totodată, el a participat, în mod activ, la elaborarea pliticilor europene în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Cea mai recentă Adunare Generală a Comitetului Economic şi Social a adoptat un aviz de iniţiativă cu privire la abuzul privind statutul de întreprinzător independent pentru care a fost desemnat drept raportor MARTIN SIECKER, reprezentantul Grupei «  Salariaţilor « din Olanda.

El a arătat că, în prezent, nu există o definiţie precisă la nivelul Uniunii Europene care ar permite să stabilească o distincţie clară între întreprinzătorii oneşti, care lucrează pe cont propriu şi falşii independenţi.

O reglementare a statutului întreprinzătorului independent i- ar ajuta, în mod direct, pe aceştia şi micro – întreprinderile care lucrează în mod cinstit.

Totodată, este necesară o intensificare a luptei împotriva falşilor independenţi prin mecanisme care să permită o mai bună înregistrare şi verificare a poziţiei lor efective pe piaţa muncii şi activităţile pe care le desfăşoară.

Întreprinzătorii independenţi trebuie să beneficieze de dispoziţii comune, precum integrarea în organizaţiile existente pe piaţa muncii şi includerea lor în diferitele sisteme de securitate socială şi schemele de pensii.

Anumite dispoziţii adoptate în unele state membre pentru stimularea antreprenoriatului pot crea distorsiuni de concurenţă în detrimentul lucrătorilor independenţi, microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii.

CESE intenţionează să sugereze statelor membre să identifice sectoarele care prezintă probleme şi folosind calea dialogului social, să fixeze preţuri orare minime susceptibile să varieze în cadrul regiunilor din interiorul unui stat membru.

Avizul de mai sus este deosebit de important şi pentru profesiile liberale.

Adunarea Generală a avut, de asemenea, prilejul de a sublinia dorinţa sa de a lucra împreună cu Comitetul Regiunilor. STAFAAN NILSSON, fost Preşedinte al CESE, l – a invitat pe LUIS VALCARCEL SISO , preşedintele Comitetului Regiunilor, să asiste la sesiunea plenară pentru a examina modul în care cele două comitete ar putea să dezvolte colaborarea lor politică.

În prezent, cele două comitete îşi desfăşoară activitatea consultativă şi operaţională în baza unui acord de cooperare care prevede folosirea în comun a clădirilor, resurselor logistice şi serviciilor de traducere, fapt ce le permite să facă economii.


  1. Creşterea rolului Avocatului Poporului European

La data de 23 aprilie 2013, Avocatul Poporului European NIKOFOROS DIAMANDOUROS, cunoscut şi sub numele de « Mediator European «  a organizat o Conferinţă cu privire la deschiderea instituţiilor europene către cetăţeni.

În calitate de reprezentant al mai multor milioane de profesionişti liberali şi căutând a se face ascultat prin intermediul acestei instituţii, reprezentanţii Consiliului European al Profesiilor Liberale – CEPLIS au participat la Conferinţa de mai sus.

În cadrul « Anului European 2013 al Cetăţenilor «, Avocatul Poporului s–a referit la un număr de 3 mijloace pe care le utilizează în prezent cetăţenii pentru a se face ascultaţi de către decidenţii europeni şi anume :

  1. Iniţiativa Cetăţenească Europeană Acest nou mecanism a fost creat în anul 2012 pentru a permite cetăţenilor europeni să propună Comisiei Europene să legifereze cu privire la anumite probleme prin intermediul unei petiţii europene.

  1. Avocatul Poporului European Această instituţie, relativ recentă, creată prin Tratatul de la Maastricht are ca scop să investigheze plângerile cetăţenilor în cazuri de proastă administraţie comise de instituţiile Uniunii Europene.

  1. Iniţiativele spontane Acestea sunt lansate de simplii cetăţeni în afara oricărei structuri instituţionale.

În acdrul evenimentului au avut loc două dezbateri şi anume : prima se referă la rolul pe care pot să – l joace cetăţenii în soluţionarea crizei economice la nivelul Uniunii Europene, iar cea de a doua se concentrează asupra modalităţilor de edificare a unei Europe mai curate şi mai sănătoase.

În cuvântul său, Avocatul Poporului European a reamintit numeroasele provocări cu care sunt confruntate statele membre şi membrii săi : rata înaltă a şomajului, datoria publică şi privată, contradicţiile apărute între statele membre. El a mai arătat că nemulţumirea cetăţenilor în instituţiile europene, s – a manifestat şi prin rezultatul alegerilor care au avut loc recent în numeroase state europene.


  1. Conflictul apărut între Adunarea Naţională a Franţei şi profesiile liberale din acaestă ţară

Uniunea Naţională a Profesiilor Liberale din Franţa – UNAPL a anunţat că este inacceptabil ca un proiect de lege referitor la moralizarea vieţii publice să ajungă la excluderea de către Adunarea Naţională ( Camera Inferioară a Parlamentului francez ) a anumitor categorii de profesii în special medicii şi avocaţii.

Textele care trebuiau să fie prezentate Consiliului de Miniştrii prevedeau dispoziţii împotriva conflictelor de interese.

Ideea iniţială se referea la interzicerea cumulului între un mandat de parlamentar şi anumite activităţi profesionale.

Funcţiile de consilier şi în special de avocat de afaceri păreau în mod special vizate, chiar dacă guvernul dădea asigurări că nu doreşte să împiedice pe toţi avocaţii să continue să lucreze » Profesioniştii salarizaţi, în special cei cu funcţii publice, vor putea să se reîntoarcă la funcţiile lor la sfârşitul mandatului pentru care au fost aleşi în timp ce profesioniştii liberali vor fi forţaţi să renunţe la activităţile lor, cu alte cuvinte, să vândă sau să închidă cabinetele lor «  s – a plâns UNAPL.

În timpul prezentării proiectului de lege cu privire la moralizarea vieţii publice, avocaţii de afaceri, precum şi medicii care lucrează în laboratoarele farmaceutice au fost daţi ca exemplu.

Preşedintele Francois Hollande a reafirmat faptul că această interdicţie nu se referă la activităţile privind îngrijirile de sănătate, UNAPL se teme că « … anumitor categorii profesionale , inclusiv profesioniştii din domeniul medical şi avocaţii, li se vor interzice accesul în Parlament în cazul în care nu – şi vor abandona profesia « .Această asociaţie refuză excluderea profesioniştilor liberali din Parlament », care în cazul afacerii Cahuzac, ar interveni în numele unor comportamente individuale nescuzabile.

UNAPL denunţă, de asemenea, o « inechitate majoră în măsura în care funcţionarii publici « ar putea să se reîntoarcă la locurile lor de muncă la sfârşitul mandatului pentru care au fost aleşi, în timp ce profesioniştii liberali, care au fost forţaţi să renunţe la activităţile lor ar putea să rămână fără activitate profesională « .


  1. Participarea Consiliului European al Profesiilor Liberale – CEPLIS la dezbaterile organizate de Comisia Europeană pe tema Pieţei Unice 2013

În data de 6 mai 2013, Comisia Europeană a organizat o discuţie cu principalele părţi interesate în îmbunătăţirea funcţionării Pieţei Unice.

Cu acest prilej, MICHEL BARNIER, Comisarul European responsabil pentru Piaţa Internă şi Serviciile a prezentat obiectivele proiectului său. Participanţii la discuţie au fost invitaţi să pună întrebări şi să facă propuneri cu privire la viitoarele dezbateri privind Luna Pieţei Unice, care vor avea loc în perioada 23 septembrie – 23 octombrie 2013.

Luna Pieţei Unice urmează celor două dezbateri anterioare organizate de Direcţia Generală pentru Piaţa Unică, astfel :

  1. Forum – ul Piaţa Unică organizat la Cracovia în colaborare cu Preşedinţia poloneză a Uniunii Europene în anul 2011;

  2. Săptămâna Pieţii Unice organizată de statele membre în anul 2012.

Direcţia Generală pentru Piaţa Unică şi Servicii are, în prezent, un nou concept cu privire la evenimentul din acest an deşi este preocupată să discute, să informeze şi să crească gradul de conştientizare cu privire la problemele care privesc Piaţa Internă.

Toate aceste evenimente au fost şi sunt sprijinite de către Comitetul Parlamentului European pentru Piaţa Internă şi Protecţia Consumatorilor. Europarlamentarul MALCOM HARBOUR, Preşedinte al acestui Comitet este implicat în proiect.

PiaţaInternă este considerată a fi una din cele mai mari realizări din cadrul proiectului european, dar se consideră că cetăţenii şi părţile interesate cunosc foarte puţin cu privire la acest obiectiv.

Comisarul M. BARNIER a declarat că susţine iniţiativa legislativă de modernizare a Directivei privind Calificările Profesioanle fiind convins că se va ajunge în scurt timp la un acord.

În fapt, Luna Pieţei Unice va cuprinde dezbaterea săptămânală a 4 teme şi anume :

Săptămâna 1 : Să munceşti în Europa ( mobilitatea prestatorilor de servicii, calificările profesionale ) ;

Săptămâna 2 : Drepturile sociale în cadrul Pieţei Unice ( armonizarea drepturilor sociale, competitivitate ) ;

Săptămâna 3 : Europa, băncile şi cetăţenii ( investiţii, împrumuturi ) ;

Săptămâna 4 : Cumpărări, vânzări şi comunicaţii on line, provocări pentru companiile europene de internet, e – comerţ.

Luna Pieţei Unice va avea loc la Strasbourg şi la ea vor participa membrii ai Parlamentului European, ai Comisiei Europene şi reprezentanţi ai părţilor interesate, inclusiv CEPLIS.

În acest context, CEPLIS solicită profesiilor liberale din Europa, inclusiv din România să facă propuneri, comentarii şi sugestii cu privire la Piaţa Unică şi să participe la dezbateri.


  1. Comisia Europeană este preocupată de implementarea liberei circulaţii a muncitorilor, inclusiv a profesioniştilor liberali în Europa

Comisia Europeană a propus la sfârşitul lunii aprilie a.c. măsuri care să asigure o mai bună aplicare a legii Uniunii Europene privind dreptul de muncă într – un alt stat european şi de a facilita exercitarea dreptului muncitorilor în practică.

În prezent, există o serioasă problemă cu privire la angajatorii publici şi privaţi care nu sunt absolut deloc conştienţi de regulile Uniunii Europene, indiferent dacă legislaţia naţională este sau nu favorabilă.

Această lipsă de conştientizare sau înţelegere a regulilor Uniunii Europene este sursa principală a discriminării bazată pe naţionalitate.

În acelaşi timp, muncitorii nu ştiu cui să se adreseze în statul de primire atunci când sunt confruntaţi cu probleme referitoare la dreptul de liberă circulaţie.

Iniţiativa Comisiei Europene are drept scop depăşirea acestor obstacole şi prevenirea discriminării împotriva munictorilor, inclusiv a profesioniştilor liberali bazată pe naţionalitate propunând soluţii practice.

În context, LASZLO ANDOR, Comisarul European pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune a precizat că « … libera circulaţie a muncitorilor este cheia de boltă a Pieţei Unice în Uniunea Europeană. În condiţiile în care în unele state membre, nivelul şomajului este mai mare decât în alte state, este foarte important de a facilita pentru cei care doresc să lucreze într – un alt stat membru, să fie posibil să o facă. Libera circulaţie este un câştig, un beneficiu atât pentru economiile statelor membre precum şi pentru muncitorii interesaţi. Această propunere va ajuta muncitorii să depăşească obstacolele pentru a munci într – un alt stat membru european… « .

Dacă propunerea va fi aprobată de Parlament şi Consiliul European, aceasta va ajuta, în mod real şi efectiv, la aplicarea legislaţiei existente. Statelor membre li se va cere să creeze un punct de contact naţional care să furnizeze informaţii, asistenţă şi consiliere, astfel încât muncitorii care migrează şi angajatorii să fie mai bine informaţi cu privire la drepturile pe care le au.

Statele membre trebuie să asigure mijloace de corecţie la nivel naţional şi să permită sindicatelor şi altor organizaţii neguvernamentale să lanseze proceduri administrative şi judiciare în numele muncitorilor individuali care au făcut obiectul discriminării.

Mai mult, statelor membre li se va cere să furnizeze informaţii mai bune

Muncitorilor migranţi şi antreprenorilor în general. În prezent, 3% din forţa de muncă a Uniunii Europene, adică 9,5 milioane de oameni trăiesc şi muncesc într – un alt stat membru. În plus, 1,2 milioane de oameni trăiesc într – un stat al Uniunii Europene, dar muncesc în altul.

Dar oamenii care doresc să lucreze într – o altă ţară sunt lipsiţi adeseori de protecţie şi informaţii în statul de primire şi pot avea serioase dificultăţi în a accesa un loc de muncă, avantaje sociale sau condiţii de muncă.

În septembrie 2011, Eurobarometrul indica faptul că 15% din cetăţenii Uniunii Europene nu doresc să lucreze într – un alt stat membru deoarece consideră că există prea multe obstacole.

Articolul 45 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene ( TFEU ), care include dreptul de a nu fi discriminat pe motive de naţionalitate privind accesul la muncă, salarizare şi condiţii de muncă şi Reglementarea Uniunii nr. 492/2011 care detaliază drepturile care derivă din libera circulaţie a muncitorilor şi domeniile în care discriminarea pe bază de naţionalitate este interzisă sunt direct aplicabile statelor membre, dar noua propunere este menită să îmbunătăţească şi să întărească modul în care ele trebuie să fie aplicate în practică.

Propunerea va putea să facă acest lucru prin stabilirea unui cadru comun general de prevederi adecvate şi o mai bună şi mai uniformă aplicare a drepturilor conferite de legea Uniunii Europene muncitorilor şi membrilor familiilor lor care îşi exercită dreptul de liberă circulaţie. Independent de această propunere, Comisia Europeană, ca un garant al Tratatului, va continua să urmăreacsă procedurile de infringement acolo unde este necesar împotriva statelor membre în cazurile în care legea naţională nu este conformă cu Tratatul şi Reglementarea.

Libera circulaţie este benefică atât pentru muncitorii implicaţi cât şi pentru economiile statelor membre. Ea este benefică pentru statele de primire deoarece permite comapniilor să ocupe locurile vacante care altfel nu ar putea fi ocupate ( nu există dovezi din care să rezulte că muncitorii migranţi iau locurile de muncă celor din statele de primire ) şi să producă bunuri şi să furnizeze servicii pe care altfel nu ar fi în măsură să le facă.

Totodată, aceasta este şi în beneficiul ţărilor de origine deoarece permite muncitorilor care nu – şi găsesc de lucru să acceseze locuri de muncă în statele de primire, să asigure suport financiar pentru familiile rămase acasă şi să dobândească experienţă şi calificare pe care altfel nu ar fi putut să le obţină.

Atunci când munictorii migranţi se întorc în ţările lor de origine, ei vor beneficia de pe urma experienţei dobândite.


  1. Comitetul Economic şi Social European – CESE înfiinţează un Grup de lucru privind «  Rolul şi viitorul profesiilor liberale în societatea civilă europeană a anilor 2020 « 

Comitetul Economic şi Social European a înfiinţat recent un Grup de lucru care se va focaliza asupra « Rolului şi viitorului profesiilor liberale în cadrul societăţii civile europene a anilor 2020 « .

Scopul acestui Grup de lucru este acela de a elabora o opinie care să ajute instituţiile Uniunii Europene să conducă, în mod efcetiv, politicile care au impact asupra sectorului socio- economic al profesiilor liberale.

CEPLIS este reprezentat în cadrul acestui Grup de lucru de către M. de LAMAZE, membru al conducerii Uniunii Naţionale a Profesiilor Liberale din Franţa - UNAPL care va apăra poziţia profesiilor liberale în cadrul Grupului.

Activitatea Grupului de lucru se va finaliza cu elaborarea, în cadrul sesiunii plenare din data de 16 – 17 octombrie 2013, a formei finale a opiniei. Totodată, recent, Comitetul Economic şi Social European a elaborat un proiect de opinie cu privire la «  Comunicarea Comisiei Europene referitoare la Planul de Acţiune relativ la Antreprenoriatul anilo 2020 « .

Punctul 4.5.2. din Proiectul de opinie se referă la profesiile liberale şi prevede că « Comitetul Economic şi Social European sugerează înfiinţarea unui Grup de lucru care să evalueze nevoile specifice ale antreprenorilor din domeniul profesiilor liberale în probleme cum sunt reducerea birocraţiei, globalizarea şi accesul la finanţare. Comitetul Economic şi Social European reaminteşte că principiul subsidiarităţii şi rolul specific al profesiilor liberale în multe din statele membre trebuie luate în considerare pentru a încuraja dezvoltarea Cartei Europene a Profesiilor Liberale, care este similară Cartei Europene pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii « .

Grupul de lucru şi – a început activitatea în data de 15 mai 2013.

 
I N F O R M A R E Imprimare
28-01-2013
cu privire la unele acţiuni întreprinse de  
Consiliul European al Profesiilor Liberale – CEPLIS în ultima perioadă 

   
  1. Planul de Acţiune privind « Antreprenoriatul anilor 2020 «
Consiliul European al Profesiilor Liberale – CEPLIS  a anunţat, recent, publicarea mult aşteptatului Plan de Acţiune pentru Antreprenoriat al Comisiei Europene. 
Documentul a fost făcut public în data de 9 ianuarie 2013 în timpul Conferinţei de presă ţinută de ANTONIO TAJANI, Comisarul European responsabil pentru Industrie şi Antreprenoriat. 
Împreună cu Planul de Acţiune au fost publicate un Comunicat de presă şi un raport. 
« Planul de Acţiune «  este, în fapt, un Comunicat al Comisiei Europene. Aceasta însemană că propunerea Comisiei Europene nu este încă un document legislativ. Scopul său este acela de a informa statele membre, părţile interesate şi instituţiile cu privire la poziţia Comisiei Europene referitor la Antreprenoriat şi să invite statele membre să ia unele măsuri pentru ele însele. 
Planul de Acţiune este format din trei « Piloni de Acţiune « , fiecare dintre ei fiind divizat în diferite forme şi obiective, după cum urmează : 
Pilonul 1 de Acţiune – Educaţie şi pregătire antreprenorială pentru a sprijini creşterea şi crerea de noi afaceri 
1. Noi fundamente : creşterea calităţii învăţământului antreprenoriatului, care trebuie să devină unul primordial ; 
2. Noi frontiere : o educaţie mai înaltă pentru antreprenoriat ; 
Pilonul 2 de Acţiune – Crearea unui climat în care antreprenorii să poată să se dezvolte 
1.     Un acces mai bun la finanţare ; 
2.     Sprijinirea noilor afaceri în faze cruciale ale ciclului lor de viaţă şi acordarea de sprijin în vederea dezvoltării lor ; 
3.     Stimularea de noi oportunităţi de afaceri în epoca digitală ; 
4.     Un transfer mai facil al afacerilor ; 
5.     Transformarea falimentului în succes, acordarea celei de a doua şanse pentru faliţi ; 
6.     Adoptarea de reguli mai clare şi mai simple. 
Pilonul 3 de Acţiune – Rolul modelelor şi promovarea lor în cadrul grupurilor specifice 
1.     Noi percepţii: antreprenori în rol de modele; 
2.     Noi orizonturi : promovarea modelelor în rândul femeilor, bătrânilor; emigranţilor, şomerilor şi tinerilor. 
 
CEPLIS îşi exprimă satisfacţia pentru faptul că specificitatea profesiilor liberale a fost recunoscută în mod solemn de către Comisia Europeană în documentul menţionat mai sus. 
Într – adevăr, Comunicatul a evidenţiat, în mod explicit, faptul că fiecare întreprindere mică şi mijlocie este diferită : aceste întreprinderi   variază în funcţie de mărime, domenii de activitate şi formă legală, elemente ce reclamă o atenţie adecvată şi adaptată din partea politicienilor. Acest principiu se aplică, în mod egal, profesiilor liberale şi antreprenorilor individuali, care contribuie, de asemenea, în mod semnificativ, la economia europeană. 
Planul de Acţiune revine, de asemenea, la două aspecte discutate deja în cadrul CEPLIS şi anume : importanţa pentru întreprinderile mici şi mijlocii de a avea cel mai bun posibil acces la finanţare  şi nevoia de a reduce pentru aceste întreprinderi a poverii administrative. Legat de accesul la finanţare, Comisia Europeană afirmă că « … mai este încă mult de căutat la nivel european şi naţional pentru a depăşi deficienţele legate de piaţă, inclusiv explorarea alternativelor pentru acordarea de împrumuturi întreprinderilor mici şi mijlocii de către bănci, să fie completate resursele financiare private limitate şi să existe o informare permanentă cu privire la fondurile financiare mai uşor de accesat « . 
Referitor la problema poverii admnistrative, aceasta rămâne în topul agendei politice a Comisiei  Europene. Urmare rezultatului consultării menţionată mai sus, Comisia va propune , cu siguranţă,  remedii specifice. De exemplu, « … Birocraţia va fi eliminată sau redusă cât mai mult posibil pentru afaceri şi în special pentru microîntreprinderi inclusiv pentru autoangajaţi şi profesii liberale, care sunt foarte vulnerabile la povara birocraţiei datorită mărimii lor reduse, numărului mic de personal şi resurselor financiare limitate « . În acelaşi timp, spune Comisia Europeană, barierele exagerate şi nejustificate care există la admiterea într – o profesie trebuie să fie înlăturate. 
Ca un răspuns la această problemă, Comisia Europeană intenţionează să « … înfiinţeze un grup de lucru care să evalueze nevoile specifice ale antreprenorilor din profesiile liberale în raport cu aspecte precum simplificarea, internaţionalizarea şi accesul la finanţare. 
CEPLIS apreciază că în Planul de Acţiune elaborat de către Comisia Europeană există multe idei care nu sunt favorabile profesiilor liberale. Astfel, promisiunile făcute de Comisia Europeană cu privire la înfiinţarea unui grup de lucru care să elaboreze o Cartă a Profesiilor Liberale nu s – a realizat încă. 
Biroul Executiv al CEPLIS speră să lămurească o serie de aspecte privind profesiile liberale în cadrul discuţiilor pe care acesta le va avea către sfârşitul acestei luni cu un membru al Cabinetului Comisarului European ANTONIO TAJANI. 
3.     Stadiul actual al adoptării propunerii legislative de modernizarea a Directivei privind Recunoaşterea Reciprocă a Calificărilor Profesionale nr. 2005/36/CE 
Comitetul Parlamentului European pentru Piaţa Internă şi Protecţia Consumatorului urmează să – şi dea votul cu privire la proiectul legislativ privind modernizarea Directivei de mai sus la data de 23 ianuarie 2013, după ce, în prealabil, au ajuns la un compromis. 
Acest compromis s – a realizat cu privire la un număr de 12 aspecte, multe dintre ele aflate într – o fază avansată de finalizare precum accesul parţial, pregătire profesională, cardul profesional, mecanismul de alertă, verificarea cunoştinţelor de limbă pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii. 
Raportorul principal BERANDETTE VERGNAUD  a identificat mai multe aspecte printre care excluderea naotarilor din Directivă, precum şi cerinţe pentru unele profesii sectoriale, cum sunt asistenţii medicali,aspecte asupra cărora va trebui să se  discute înainte de vot. 
Raportorii din umbră au fost de acord cu evaluarea  făcută de raportorul principal cu privire la notari şi asistenţii medicali şi au recunoscut dificultatea în a se ajunge la un compromis referitor la aceste aspecte. 
Alte intervenţii în cadrul Comitetului Parlamentar s – au concentrat asupra particularităţilor privind contractele de pregătire profesională, prezumţia de nevinovăţie referitor la mecanismul de alertă pentru profesiile din domeniul medical şi preferinţa arătată pentru dimensionarea  cerinţelor de pregătire profesională pentru  profesiile din domeniul medical prin competenţă şi nu prin durată.  
 
<< Start < Înapoi 1 2 3 4 Înainte > Sfârşit >>

Rezultate 1 - 9 din 31